Urmăriți de Securitate până la moarte. Cazul lui Kurt Mott

În cercetările mele de până acum în arhiva fostei Securități, am întâlnit cazuri și cazuri. Am fost impresionat profund de acelea în care am putut constata că principala instituție represivă a regimului comunist i-a urmărit pe unii „dușmani ai poporului” până în ultima clipă. Moartea unei persoane a fost înregistrată pe tehnică operativă, nu doar în libertate, ci și în penitenciar.

Cu câteva zile înainte de a muri, un obiectiv al Securității ii spunea unui cunoscut că se simte rău, descriindu-i simptomele unui accident vascular. Securitatea s-a mulțumit să consemneze, fără să ia vreo măsură. Pentru ea, acel om reprezenta doar un obiectiv în minus. Viața acestuia nu avea nicio valoare.

Ora 14.06

F. îl  sună pe dr. H. I-a spus că de vreo 2 zile stătea mai mult în pat, citea. Iar acum mâna stângă nu-i mai răspunde la comenzi, e amorțită și-și revine foarte puțin dacă o masează, acum 10-15 minute a constatat că nici piciorul stâng nu-l mai ajută la mers.

A doua zi, aceasta a murit în spital. După moartea respectivului, ofițerul transcria modul în care și-a trăit ultimele zile un obiectiv al Securității. Chiar și după decesul acestuia, ofițerul de Securitate transcria conștiincios de la cine primea familia îndoliată condoleanțe. În scurt timp, a închis și dosarul de urmărire. Obiectivul murise.

Un  alt caz întâlnit este cel al unui om de afaceri din perioada interbelică. Internat în spital, a fost urmărit până în ultima zi de viață de către Securitate. Aceasta era interesată să afle ce conturi ascunse avea Kurt Mott, căci despre el este vorba, în străinătate. Probabil, regimul comunist având nevoie de bani s-a tot gândit de unde ar mai putea jupui câte ceva. Una dintre soluții a fost să afle ce averi mai aveau foștii „exploatatori” și pe unde erau ascunse. Pasajul de mai jos este relevant pentru interesele Securității:

Notă informativă privind decesul numitului Kurt Mott

Sursa relatează următoarele. Situația bolnavului internat s-a înrăutățit brusc în dimineața zilei de 19-I-70 și la 20 I-70 a încetat din viață. […] A fost înmormântat la Cimitirul evanghelic Belu la data de 23 I-70. A primit atenții și coroane de flori din partea MIA [Ministerul Industriei și Alimentației], a întreprinderii unde a lucrat și a prietenilor și a cunoscuților.

Deși sursa în ultimele zile [de] când boala începuse a se agrava a stat la patul lui zi și noapte, Mott K. nu i-a confiat nimic deosebit legat de unele resurse materiale de care ar dispune sub forma unor depozite financiare la unele bănci din Occident sau despre alte probleme [Subl. D.L.].

De fapt, Securitatea primise unele informații că în perioada sa de activitate, Kurt Mott a fost coasociat la compania americană Poached By Duffy-Mott Company Inc, iar câștigurile obținute în această calitate erau depozitate într-un cont din străinătate.

Despre Kurt Mott

Născut la 1 martie 1895, Kurt Mott a fost unul dintre cei mai importanți comercianți de vinuri din România interbelică. Vinurile sale erau savurate de către pasagerii faimosului tren Orient Express, dar și de către turiștii care se cazau în București la Athenee Palace. În același timp, și-a comercializat începând cu anul 1937 produsele și în America, înființând conform surselor din epocă o sucursală în New York. După 23 august 1944, odată cu venirea comuniștilor la putere, a încercat să fugă din țară. Prins, a fost condamnat la 10 ani închisoare. În 1959, la expirarea pedepsei, a fost trimis cu domiciliul obligatoriu în comuna Bumbăcari, județul Galați. Pedeapsa, i-a fost majorată ulterior deoarece era considerat un element periculos. În perioada în care a fost închis, soția sa a divorțat, reluându-și numele de familie. Nu pentru că nu l-ar fi mai iubit, ci pentru ca fiul lor să poată urma studiile universitate în comunism, astfel încât statutul tatălui să-i afecteze cât mai puțin parcursul biografic într-o țară în care fiii deținuților politici erau dați afară din școli, din locuri de muncă și marginalizați, ajungând să facă cele mai de jos munci pentru a supraviețui. Decizia soției a fost luată cu asentimentul soțului.

După ridicarea restricțiilor domiciliare, a încercat să emigreze în RFG. Regimul comunist și soarta i-au fost însă potrivnice. Kurt Mott a murit la 20 ianuarie 1970. Alături de el, veghea conștiincios unul dintre informatorii Securității.

D.L.

Centrul de Consultanță Istorică este un centru privat de cercetare, specializat în documentarea istoriilor de familie, redactarea arborelui genealogic, desfășurarea de investigații istorice și în realizarea de mape documentare pe diferite subiecte.  CCI are experiență în asigurarea de servicii de consultanță pentru acele procese care necesită cercetare și documentare istorică.

Pentru mai multe informații