Încă din 1945, după ce a preluat puterea în stat, Partidul Comunist Român a trecut la arestarea oponenților politicilor. Din 1948, odată cu acapararea totală a puterii politice, comuniștii au renunțat la orice formă de legalitate. Aspectul reiese și din modul care regimul comunist i-a tratat pe deținuții politici. Până în 1957, deținuților morți sau uciși în cele mai dure penitenciare comuniste (Sighet Principal, Jilava, Galați etc.) nu li se întocmeau „acte de moarte” și nici familiile nu erau anunțate. Nu erau orice fel de deținuți, ci persoane care făcuseră parte din elita politică,
economică și militară interbelică.
Centrul de Consultanță Istorică vă prezintă modul în care Securitatea a tranșat moartea deținuților politici prin publicarea mai multor documente din arhiva fostei Securități. Documentele se găsesc astăzi în custodia CNSAS.
Datorită condițiilor politice existente în acea perioadă s-a considerat inoportună oficializarea unora dintre aceste cazuri, mai ales că printre cei în cauză se găseau și unele elemente care au avut un anumit rol politic în timpul regimului burghezo-moșieresc.[…]Deoarece în perioada actuală regimul politic din țară este întărit, considerăm potrivită oficializarea morții acestei categorii de condamnați și eliberarea către familiile morților a certificatelor constatatoare a morții.
Pentru mai multe informații