Săgeata Orientului. Pionierii cerului

Ideea unei companii aeriene transcontinentale a prins contur încetul cu încetul, cu concursul a trei personaje cheie, care s-au apropiat de ea cu motivații și perspective diferite, dar care pe parcurs, s-au acordat perfect între ele. Locul central în povestire îl deţin Aristide Blank, moștenitor al unui imperiu financiar din România, și contele Pierre Claret de Fleurieu, un tânăr aviator și erou francez de război, care „vegeta în[tr-o] slujbă vagă și subalternă” la sucursala băncii Marmorosch Blank din Paris. Bancherul român își hrănise în copilărie imaginația cu romanele lui Jules Verne. Ajuns la vârsta maturității, el avea „mijloacele necesare de a-și împlini visul”, anume să „zboare cu iuțeală” de la București la Paris, asemenea unei săgeți. El intuia potențialul economic și avantajele comerciale pe care le poate aduce un astfel de proiect, și decide să-l finanțeze.

[…]

Obiectivul trasat tânărului erou de război era construirea unei linii aeriene care să lege Parisul de București. Cu toate dificultățile sesizate de el în timpul documentării proiectului – lipsa echipamentelor și a bazelor de întreținere a avioanelor, contele Pierre Claret de Fleurieu a concluzionat că un astfel de proiect putea fi realizat. Condițiile precizate de el erau încheierea unor contracte cu statele prin care urma să treacă linia aeriană pentru a fi obținut dreptul pentru survolarea spațiului aerian și cel de escală, precum și un capital minim de 3 milioane de franci. Ulterior, Fleurieu s-a ocupat personal de recrutarea viitorilor piloți din rândul foștilor săi camarazi de luptă din aviația franceză.